Ning fără zăpadă

Cum ninsoarea umblă

peste-un ochi de stele,

Umbra cade-n geruri

veşnicii să spele.

Zboruri de departe

cad încet şi-asudă,

Şi se-mbrac în noapte,

steaua cere trudă.

Vijelii supuse

mi se sfarmă-n palmă,

Numai unda mării

nu-i, ca mine, calmă.

Cată amintire,

cată păsuire,

Peste toate-i iarnă,

vară-n amintire.

Lacrima învinsă

nici nu cade-n ceruri,

E de vis brăzdată,

arde gînd în geruri.

Cade în pămînturi,

mreaja vieţii, pradă,

Amintiri supreme

ning fără zăpadă.