m-am închinat spre luna-n răsărit,
mereu am ocolit ca dimineaţa
să-mi spună iar că drumul e greşit.
De m-au lovit stihiile păgâne,
am reuşit cândva să le ţin piept,
dar astăzi simt că-n urmă voi rămâne
şi n-am la ce speranţă să m-aştept.
Am dus război cu sufletul şi viaţa,
prin spate doar, mereu, am fost lovit,
aştept acum să vină dimineaţa,
să pot să plec din viaţă odihnit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu